ArtITistic

La capătul mării, acolo unde valurile lovesc piatra fără să obosească niciodată, clădirea rămâne neclintită. A văzut furtuni, răsărituri tăcute și seri aprinse . Marea vine și pleacă. Lumina se schimbă. Norii se adună și se risipesc, dar clădirea rămâne.

Este un tablou despre rezistență, identitate, locurile care nu se mișcă, chiar dacă lumea din jur e mereu în mișcare.